daca ai fi stiat cata tacere a fost aici,
de-ai afla cata pustietate s-a intins pana la noi,
de-ai fi vrut sa sparg drumurile din care te ridici.
de mi-ai spune sa ma scurg,m-as strecura printre ploi.

de-ai sti sa minti,ai minti dar ai ramane,
si ce ar iesi dinspre rasarit nu ar mai apune…
as apuca sa-ti duc dorul daca ai lipsi,
numai tu nu vei afla lacrimile de care te-ai pricopsi.

minte-ma dar ramai inca o viata..
privirea anilor nostrii,copilaria care a fugit;
de ai vrea nu ai lasa si nu ai privi iubirea cum ingheata.
de ai fi vrut eu deja as fi plecat.

nu apuc sa spun ceva,si cuvintele-mi sunt strapunse
numai tu nu ai aflat inca aceste lacrimi demult apuse.
niciodata nu voi povesti acest vis in care minti dar ramai.
nu pleca inca,lasa-ma sa plec eu intai.

pacaleste acest suflet dar ramai putin langa el,
o noua viata se naste din privirea altcuiva,
un simplu zambet ce-si face loc in partea inimi in care nu e el..
ma intreaba unde e cerul,de ce mereu privesc pe acea cineva?!

dar nu stie ca cerul meu esti tu,si soare si pamant…
calc peste tine,pe tine ma culc,in tine adorm,si-n tine voi muri..
iar cand vin zorii,privesc in toate partile,caci esti parte din vant.
sufletul ti se raceste dar de se-aprinde o mica vapaie,din el pot a ma sfarsi..

Atunci cand omul este suparat si necajit, atunci el nu este bagat de nimeni in seara,omul prefera sa se stea singur si fara a-si spuna ceva.Deoarece singuratatea este ca si atunci cand o pasare isi ia zborul in lume din cuibul parintilor spre un trai sau spre o dezvoltare a mintii mai buna.Singuratatea te face sa nu-ti mai spui cuvinte,cuvinte care totodata trebuiesc rostite,care te fac sa te indepartezi de tine insuti si sa te indepartezi totodata de prietenii din jur. Daca este chiar si numai in mintea noastra inseamna ca exista.Poate fi o stare sau o senzatie pe o anumita perioada.Precum Adam,el era singur,dar iata ca singuratatea ia oferit-o pe Eva iar singuratatea parca si disparuse,erau multe de facut,de cladit iar singuratatea nu trebuie lasata se ne intre in suflet pentru a fi deprimati si fara pofta de viata.Trebuie mereu sa stim sa ne distram,sa stim sa traim viata din plin cu orice prêt fara ca singuratatea sa aiba si ea rolul ei in distractie si sa spulbere totul iar noi sa fim tot mai departati unii de altii prin singuratatea.

Sa va povestesc despre corigenta mea.
Da mai intai, sa va explic de ce am ramas corigent,multi dintre voi stiu raspunsul deja,dar nu vi-l zic (N-am invatat) .
Sper ca voi macar sa invatati,nu faceti greseala ce multi oameni o fac, sa nu invatati,pentru ca daca ramaneti corigenti,sa dus dracului vara voastra,a mea pot sa zic ca sa dus 50% .Am ramas corigent dintr-o mare prostie, asigurat pe primul cu 5 si pe al 2-lea si mai mic,Rusine Sa-mi Fie!.Bine,mie mi-a placut de profa chiar daca era asa cum era, pentru mine e ca o pedeapsa ca m-a lasat corigent pentru ca eu sunt genul de om ca daca gresesc o data n-o mai fac si a 2-a oara, si uite asa nu uit clasa a 9-a.
Multi spun ca : “Cum ba,mate-info corigent?”,dar eu le zic,da ma,si ce va pasa voua?sunteti mai jos de cand mine, cand aud de mate-info parca hai sti totusi is la un profil bun, dar voi ma?ce profil aveti?sa fim seriosi,v-am inchis gura.

Oricum, imi doresc sa trec,iar de marti ma voi apuca de niste exercitii date de doamne profesoara .(bine a facut)
Le doresc tuturor copiilor de 1-12 corigenti si celor de facultate sa treaca cu succes.

Dam petrecere in Septembrie! Iuhuuu…
Hai v-am pupat.
Ne auzim la urmatorul articol.

Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucându-mă. „Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...]

Chipul uman e ca o harta pe care se impregneaza bucuriile, tristetile, timpul modeland-o cu forme si expresii unice ce ne deosebesc de ceilalti.
Diferitele trasaturi ale personalitaii pot fi observate pe fata umana pentru un ochi bine format.
Din cele mai vechi timpuri chipul a fost reprezentat cu succes in marile opere artistice.
Un portret poate fi un cadou interesant pentru persoanele dragi.
Fiecare persoana poate ramane placut surprinsa sa-si vada chipul zamislit
pe o foaie de hartie ce rezista peste timp.
Tehnica traditionala ii lasa un aer discret si natural ce se potriveste oricarei incaperi.

Eu am o amica buna,are un telent desavarsit in desenul cu creion si pictura.
Am decis sa-i fac reclama pe blogul meu ...

Ea se numeste AnTo(Antonia) Stiu ca o sa iau bataie ca i-am zis asa da riscu` meseriei ....
Mai multe opere de`ale ei,aici : http://antoluvsdrawing.deviantart.com/gallery/#_featured

Niste opere de`ale ei :

Imi permit sa scriu prostia de compunere ce am facut-o la romana.
Nu radeti prea tare,e misto,cred,ca sper sa va placa,citire placuta.

Orasul Fara Zahar

Secolul 19,banii si mancarurile sofisticate erau lucrurile de baza in orasul de zahar.Iar mancarurile trebuiau sa aibe elementele bune precum:sare,boia si zahar.

Cladirile erau din turta dulce iar izvoarele si raurile curgeau numai cu miere,nori erau ca si vata pe bat,un gust aparte aveau fiecare.Zaharul,avea ce-a mai mare prioritate in mancaruri iar oamenii s-au gandit sa nu mai aduca zahar din import ci sa-si deschida ei propria fabrica de zahar.La jumatatea secoului 19,fabrica a fost terminata numindu-se “Zaharul Unicat” deshis de el insusi Unicas Maximilian,un print care vroia lumea fericita fiind foarte mandru de prestatia cetatenilor,era precum un baiat de zahar.Un an mai tarziu, orasul a fost numit “Orasul fara zahar”, o criza a zaharului care a facut oamenii sa-si piarda gustul lor de zahar,parca nici nu mai simteau gustul dulce al ciocolatii,care o inventasera chiar ei insisi,o ciocolata nemaipomenita de buna,”Heidi”precum mama lui Unicas Maximilian,Unicas Heidi.Oamenii politici  se gandeau zi si noapte cum va fi fara zahar,oare criza aceasta de zahar va afecta pe toti?transportul catre alte tari sau orase pentru a aduce zahar era ca si imposibil deoarece barcile erau din zahar confectionate,ce duceau numa 2 ore pe apa si se topeau,transportul fiind de 6 ore,iar carutele mergeau pe baza de zahar si soarele stralucea tot timpul si ele la randul lor se topeau.Sase ani mai tarziu,cetatenii faceau fata cu greu faptului ca,criza zaharului a abatut peste ei.Timp de 20 ani fiecare om se gandea cum sa faca mancaruri fara zahar,deserturi fara zahar,cladirile vor fi facute din sare,din alt ingredient?

Au stat si s-au gandit inca timp de 10 ani pana cand un om genial a venit cu o idee.Sa sape dupa zahar pentru ca spunea in mosi stramosi ca sapand in pamant vei gasi tot ce iti doresti.Iar oamenii au sapat in fiecare dupa amiaza si nu gasise ce doreau,zaharul.Pana intr-o zi se ausize ca va veni Printesa de sare,in orasul “Fara Zahar”.Printul Unicas si Printesa de sare au hotarat unui tratat sa fabrice o fabrica de sare si vandand-o recuperau zaharul.Afacerea a avut loc iar multi ani de acum inainte vor pune in practica orice idee pentru a recupera zaharul.

By Andy.